Și-ai vrea ca el să te strângă în brațe atunci când obosită pășești pragul casei. Și-ai vrea ca el să îți privească chipul atunci când ți-ai șters machiajul. Să-ți privească ochii obosiți, cearcănele adânci. Ai vrea ca el să fie lângă tine atunci când te dezbraci de sentimente. Când îți lași cămașa albastră să îți alunece de pe corp pe podeaua rece. Ai vrea ca el să vadă cum ți se face pielea de găină de la aerul friguros de octombrie care a pătruns în casă.
Ai vrea ca el să te privească la lumina palidă a lămpii de pe noptieră. Așa. Voi doi. Într-o intimitate a voastră.
Iar când vă veți băga în pat, ai vrea ca el să te ia în brațele lui puternice. Să te aducă aproape de pieptul lui și să te țină strâns. Să te încălzească. Așa cum știe el mai bine să o facă. Și să te simți a lui. Iubită. Protejată. Firavă și vulnerabilă în brațele lui. În brațele bărbatului tău cu ochi căprui.
Și totul pare atât de nostim. Tu femeia puternică, cu caracter de fier, ajungi acasă la miezul nopții și te cuibărești ca o fetiță mică la pieptul bărbatului tău. Protectorul tău. Iubitul tău. Amantul tău. Eroul tău.
Căci brațele lui sunt scuturi care te ascund de pericole. Brațele lui îți dezgolesc trupul și sufletul. Brațele lui te ridică de jos. Degetele lui îți mângâie fața obosită. Degetele lui se plimbă prin părul tău în timp ce tu sorbi încet din vinul roșu pe care l-a cumpărat special pentru tine. Preferatul tău. Mâinile lui fac minuni.
Iar ochii lui sunt cei care te salvează. Pe ei îi cauți atunci când nu mai ai puteri. Ochii lui căprui. Ochii lui căprui care te privesc și îți dau viață.
Și nu mai ai nevoie de nimic. Nu vă rostiți un cuvânt. Pentru că vă vorbiți din priviri. E o relație specială între voi. Voi, doi nebuni care s-au întâlnit în această lume de sănătoși.
El este nebunul tău. Iubit. Protector. Erou. Drog. Chin. Nebunul vieții tale…
Și-ai vrea să fie așa. Să te țină mereu strâns în brațele lui protectoare. Să îi auzi inima cum bate în piept.
Și-ai vrea… Să fie pentru totdeauna.
