Fără să vreau, în seara aceasta mi-am adus aminte de seara când ți-am auzit pentru prima dată vocea. O voce bărbătească calmă, frumoasă, puternică. Mi-am amintit de momentele când discuția noastră se întrerupea la fiecare minut din cauza locului în care mă aflam. Și te enervai, și mă tachinai.
Să știi că de fiecare dată când merg pe strada pe care obișnuiam să plecăm în descoperirea noilor locuri pentru mine, îmi aduc aminte de fraza ta: „De fiecare dată când sunt cu tine și trecem pe aici semaforul e roșu. Și doar cu tine!” Și râdem, mult. Și iar mă tachinezi.
Mi-am amintit de pista de avioane și de „minunea” cuvintelor la locul potrivit, în momentul potrivit, cu omul potrivit. Aceea a fost o seară frumoasă.
Și mi-am adus aminte de Alissa. Am râs aducându-mi aminte de frica pe care o aveam dar pe care încercam să o maschez atunci când mi-ai făcut cunoștință cu ea. Râdeai de mine și atunci. Și mă tachinai.
Mi-e dor de tine.
Decembrie 2014