Un oraș atât de cenușiu. El pășește încet pe aleea luminată de un felinar care scârție la fiecare bătaie de vânt. Își așează fularul la gât. E rece. Vântul tomnatic îi suflă prin păr. Are și fire albe. Prea multe gânduri băgate în cap care nu îi dau liniște. Cafeaua s-a răcit. Chiar dacă și-a pus doză dublă de zahăr, e amară. Nu mai primește nici o plăcere de la înghițiturile mici pe care le ia. Și-ar aprinde o țigară. Caută în buzunarul de la palton. Și găsește. Un pachet gol. Zâmbește. Imaginea ei îi apare în minte.
Ea l-a rugat de atâtea ori să renunțe la fumat. Dar acum… acum se pare că o va face. Cu toate că tot ce i-a mai rămas acum, sunt doar niște amintiri. Cu ea. Și el. Fericiți.

***
– Atât? îl întreabă fata, iar vocea ei îi trăda o durere de nedescris.
– Atât, îi răspunse el sec.
Ea îl privi lung, fără să scoată un cuvânt. Un nod i se puse în gât. Nici unul dintre ei nu și-a dorit să se ajungă aici.
– Ascultă, rosti el greu. Trebuie să ne oprim.
Fata tace. Brusc, o rafală puternică de vânt deschide geamul  Liniște. O tăcere apăsătoare se lasă în camera în care pătrunde lumina din stradă.
– Îți mai amintești ziua în care am mers pe colina de lângă aeroport ca să privim cum pleacă și vin avioanele? îl întreabă ea.
El tace. Respiră greu. Se apropie  de fereastră și își aprinde o țigară.
– Da, îmi amintesc.
– Știi, atunci a fost unul dintre momentele în care am înțeles că nu am nevoie de prea multe pentru ca să fiu fericită. Eram noi și liniștea. Nu mai conta nimic. Îți mulțumesc.
– Nu trebuie, răspunse el parcă forțat.
– Ba da, îți mulțumesc pentru momentele alea în care nimeni și nimic nu mai conta în afară de noi, îi spuse ea cu lacrimi în ochi.
– Termină, țipă el.
Tresări. Liniștea chinuitoare se instalase din nou în cameră.
– Da. Ai dreptate. Atât, rosti ea și adunându-și toate puterile se ridică și se îndreaptă spre ușă.
Puse mâna pe clanță, dar ezită să iasă. El aruncă mucul de țigară peste geam și se întoarce spre ea.
Se întâlnesc două perechi de ochi triști. Se strigă din priviri. Se cheamă unul pe celălalt din priviri. Se sărută unul pe celălalt din priviri. Se mângâie unul pe celălalt din priviri. Și își spun adio. Din priviri…

miercuri, 28 septembrie 2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *