Trăim într-o lume în care am uitat să fim oameni și să mai avem sentimente. Am ajuns să trăim într-o lume în care țâțele, fundurile, banii, mașinile, curvăritul și aventurile de-o noapte fac legea. Trăim într-o lume în care mai bine i-ai da cu piciorul unui om care a căzut decât să îl ajuți să se ridice. Trăim într-o societate în care se fură mai ceva ca la drumul mare. Trăim într-o lume în care dacă dacă iubești ești slab, iar dacă îți exprimi sentimentele ești prost. Ajungem să trăim în singurătate de frică că cineva și-ar putea bate joc de noi. Ajungem să murim în singurătate pentru că am avut prea multe speranțe care au fost arse de cei mai tari ca noi.
Ce fel de oameni am ajuns să fim? Oameni dependenți de alți oameni care ne manipulează ca niște păpușari. Oameni dependenți de obiecte, cel puțin ele nu ne rănesc, nu ne jignesc sentimentele.
Noi nu mai suntem oameni. Suntem niște indivizi care umblă de colo-colo pentru a demonstra că încă suntem vii.
Nimănui nu-i pasă de tine atât timp cât nu are un interes, pe care cu siguranță nu îl va face vizibil. Ne-am transformat în niște roboți de carne care nu mai simt nimic.
Suntem oameni, dar avem sufletele moarte.
Trăim într-o lume în care oamenii nu mai sunt oameni. Sunt niște chibrituri care se sting la cea mai slabă adiere a vântului.

duminică, 15 noiembrie 2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.